Ce Sunt Cele 3 Procese Comune de Fabricație a Fixatorilor?

Cu o capacitate de peste 100 W sunt componente esențiale utilizate în diverse industrii, cu o consumă zilnică care ajunge la sute de miliarde. Într-o singură mașină, se folosesc de obicei peste 2.000 fixatoare. Acest articol va examina diferitele tehnici de prelucrare ale acestor fixatoare și materialele asociate fiecărei metode.

I. Fraparea rece

Fraparea rece este principala tehnică de prelucrare folosită în fabrica noastră pentru producerea fixatorilor.

Această metodă utilizează mașini de prelucrare a frigidă pentru a crea perne, șuruburi, niște, riviți și pinuri. Eficiența de producție a prelucrării frigide este notabil de mare, mediant 120 bucăți pe minut, cu echipamente avansate capabile să depășească 300 bucăți pe minut. Ca urmare, peste 95% dintre pernele disponibile pe piață sunt produse folosind această tehnică. Procesul implică deformarea plastică a materialului la temperaturi ambiente, transformând firul rotund în semifabricate prin prelucrarea frigideră. Aceste semifabricate trec apoi prin rostogolirea filetului, tratamentul termic, tratamentul de suprafață și alte procese finale pentru a produce produsul final. Deoarece prelucrarea are loc la temperaturi ambiente, se selectează materiale cu o plasticitate superioară.

Avantaje:

1. Eficiență de producție ridicată, ideală pentru fabricarea în scară largă.

2. Utilizare excelentă a materialelor, deoarece generează de regulă o cantitate minimă de deșeuri.

3. Produsele prezintă o integritate bună a liniei de curgere metalică, proprietăți mecanice și rezistență la obosirea ciclică, deoarece nu necesită prelucrări suplimentare.

Dezavantaje:

1. Componentele complexe necesită mașini de formare la rece cu mai multe stații, care pot fi scumpe.

2. Costul matricelor de formare este relativ ridicat comparativ cu alte metode.

3. Nu este potrivită pentru prelucrarea pieselor mari sau lungi.

II. Forjare la căldură

Această tehnică este folosită în principal pentru prelucrarea bulonilor și pinilor prin presuri cu lovituri și presuri hidraulice. Are o eficiență de producție mai mică, iar încălzirea materialelor înainte de formare poate duce la oxidarea suprafeței, rezultând un aspect neterminat al părților expuse. Prin urmare, adesea este nevoie de machinare suplimentară pentru a satisface specificațiile. Procesul implică încălzirea materialelor la temperaturi ridicate pentru a le amollia, urmată de formare într-o cavitate. Majoritatea materialelor devin maleabile la temperaturi ridicate, ceea ce elimină necesitatea unei tratamente speciale, cu condiția ca proprietățile mecanice dorite să fie obținute prin tratament termic.

Avantaje:

1. Capacitate de a procesa piese mai mari și mai lungi.

2. Cerințe de investiție în echipamente mai mici.

Dezavantaje:

1. Reducerea eficienței de producție.

2. Determină suprafețe neregulate și neestetice.

3. Probleme de toleranță și burți care necesită machetare suplimentară.

4. Cel mai potrivit pentru proiecte simple; părțile complexe necesită pași de procesare suplimentari.

III. Machetare

Această metodă include tornat, fresaj, foraj, tăiere și alte tehnici de machetare, rezultând într-o eficiență foarte scăzută a procesării. Materialele folosite în acest proces trebuie să poată fi supuse tratamentului termic pentru a obține performanța necesară.

Avantaje:

1. Atinsa a toleranțelor dimensionale optime, făcându-l potrivit pentru componente cu cerințe stricte de toleranță.

2. Capacitatea de a produce un număr limitat de probe handmade personalizate.

Dezavantaje:

1. Eficiență extrem de redusă, ceea ce o face nepotrivită pentru producția în masă.

2. Costuri ridicate de procesare.